Am dispărut aproape un an. Iată ce s-a întâmplat:

Această poveste minunată începe odată cu sfârșitul lockdown-ului din pandemie. Țara se redeschidea treptat — așa că m-am întors la muncă. Entuziasmată și odihnită, eram conștientă că s-ar putea să nu mai am același timp ca înainte pentru a fi activă aici: să scriu, să planific, să postez și să învăț. Treptat am început să mă simt nemulțumită la serviciu, obosită și frustrată acasă pentru că nu mai reușeam să-mi gestionez timpul. Viața mea intra în același cerc vicios și mă simțeam vinovată că nu urmăream ceea ce mi-am dorit mereu.

Înainte să aprofundezi acest articol, îți recomand o lectură rapidă despre cum a apărut Skin Education & Wellness.

Viața mea era pe pauză.

Pentru mine, perioada de lockdown a fost de fapt una dintre cele mai productive din ultimii ani. Mi-a lipsit viața socială, într-adevăr. Totuși, ieșirile încă îmi dădeau anxietate în mulțimi. La serviciu am început să fim foarte ocupați, ceea ce în cele din urmă a dus la burnout. Eu și partenerul meu abia dacă mai petreceam timp împreună. Toate acestea, în timp ce încercam să ne vedem prietenii, să facem curățenie, să studiem, să ne relaxăm și să rezolvăm altele. Pur și simplu nu mai făceam față, iar dorința de a-mi aranja Instagramul și de a scrie pe blog s-a diminuat.

Te regăsești?

De exemplu, la muncă eram mulțumită de realizările mele personale. Apoi am început să-mi pierd motivația când multitaskingul agresiv îmi scădea performanța. Simțeam că fac prea mult pentru cât eram plătită. Fluctuația de personal era nebună, ceea ce punea multă presiune pe noi. Oricum, să lucrezi într-un spa poate fi foarte stresant! Am depus eforturi uriașe pentru a avea un parcurs impecabil al oaspeților. Iată câteva recenzii de la clientii mei dragi.

Povestea mea „uimitoare” n-a fost chiar uimitoare până când…

La final de octombrie 2021, personalul senior merge la training de Hydrafacial. Eram super entuziasmați de tot ce urma să învățăm și să aflăm despre acest tratament atât de popular. Mintea mea era însă puțin în altă parte — aveam presentimentul că aș putea fi însărcinată (nici măcar nu îmi întârziase menstruația încă).

O săptămână mai târziu decid să fac un test, deși întârziase doar vreo 2 zile. Partenerul meu a aflat găsind testul pozitiv sub pernă. 😂😅

Au trecut lunile și a trebuit să venim cu un plan mai bun. Așteptând un copil și nefiind mulțumiți de stilul nostru de viață actual, am luat decizii serioase.

Uter unicornuat – un risc de naștere prematură

Eram speriată și confuză, pentru că sistemul medical irlandez era foarte diferit de cel românesc. Am această malformație congenitală numită uter unicornuat, care, conform Cleveland Clinic, „înseamnă că ai jumătate de uter cu o singură trompă uterină funcțională și un singur ovar care funcționează.”

Da, așa arată uterul meu mic. Cleveland Clinic spune că „este rar să ai uter unicornuat. Aproximativ 0,4% din populație are un uter unicornuat. Dintre toate anomaliile uterine, este una dintre cele mai rare.” Mă simt așa… specială. 🦄

Fără acest risc de sarcină, mi-aș fi văzut bebelușul la spital abia după 12 săptămâni. Aproape un trimestru întreg! E absurd! În Irlanda, nimeni nu îți face ecografie sub 8 săptămâni, chiar dacă plătești între 200 și 350 de euro într-o clinică privată. În schimb, în România, dacă mergi la spital/clinică privată imediat ce afli, ți se spune pe loc dacă bebelușul e bine și ce analize trebuie făcute. Îngrijorările mele principale erau avortul spontan, sarcina extrauterină și riscul de naștere prematură. Tot ce voiam mai întâi era să știu că bebelușul e bine, la locul lui, în uterul meu mic.

Am reușit cumva, cu o scrisoare de recomandare urgentă de la medicul de familie, să fiu văzută de un specialist înainte de cele 3 luni, dar doar ca urgență. Nu puteam să plec acasă, în țara mea, în ultimul moment.

În ciuda sistemului lor ciudat și simplist, am fost tratată bine, frumos și cu respect.

Aș spune că a fost o sarcină moderată, cu bune și rele. Sunt în 38 de săptămâni acum și am depășit riscul de naștere prematură — o așteptăm pe fetița noastră în 3 zile. Mai multe despre sarcina mea în curând… [lucrez la asta] — ar trebui să te abonezi la newsletter.

Povestea mea nu se termină aici

De când am aflat de bebeluș, lucrurile s-au limpezit. Ne-am întors acasă pentru că știam cât de important e sprijinul prietenilor și al familiei. Bonus: primesc un ajutor mai bun de la serviciile sociale pentru bebeluș în propria mea țară. Voi explica de ce într-un alt articol. Fiecare mamă româncă ce lucrează în UE ar trebui să știe asta.

Ne-am căsătorit în iunie. N-am fost niciodată mai fericită. Mai multe poze dacă dai click pe fotografie.

Am muncit mult și ne-am simțit mizerabil, îngrijorați și speriați. În fiecare seară vorbeam: dacă nu merge? Avem nevoie de planul B, C, D… Necunoscutul, în vremuri atât de nebune, poate fi copleșitor.

Am plecat din Irlanda fără să ne uităm înapoi. Îmi vor lipsi aerul curat, verdele veșnic, atitudinea relaxată a oamenilor. Aici e altfel. Totul e intens, cu un pesimism prezent la tot pasul.

Și care e planul acum?

În concluzie, plănuiesc să-mi cresc bebelușul aici pe durata celor 2 ani de concediu maternal. Scopul este să scriu pentru tine, să învăț și să continui să mă dezvolt și să nu te dezamăgesc. Fac mult research, așa că stay tuned! Produsele mele preferate vor fi în curând disponibile în shop, unde vei găsi toate detaliile de care ai nevoie despre produse și piele pentru a obține rezultate excelente cu un buget prietenos.

Nu uita să te abonezi la newsletter ca să primești cele mai noi articole. Săptămânal sau la două săptămâni. Să vedem cum mă tratează viața de soție și mamă.